Categorii
Fără categorie

Hai să vorbim și despre bărbați 

text: Andreea Decean

ilustratie: Diana Visinescu

Am constatat recent faptul că punem foarte mult accent pe femei, drepturile și posibilitățile lor. Nu mă înțelegeți greșit, lucrul acesta este incredibil de bun, ne arată evoluția de pe vremea când femeile nu aveau niciun drept și nu puteau să lucreze. Însă ca orice lucru bun, trebuie să aibă și o parte negativă.

Punând atât de mult focusul pe femei, am început să îi judecăm tot mai mult pe bărbați sau să le invalidăm sentimentele. Să nu uităm totuși că această mișcare pe care o susținem cu pasiune, feminismul, se referă la egalitate. Așa că m-am gândit să luăm o pauză de la discuțiile despre femei, doar pentru un moment, nu vă faceți griji, și să vorbim despre câteva dintre dificultățile și nedreptățile pe care le întâmpină bărbații, de la cele mai mundane lucruri până la cele mai serioase. 

În noiembrie anul trecut Harry Styles a făcut ravagii pozând pentru Vogue într-o rochie. Some loved it, some hated it. Hai să vorbim despre asta. Machiajul, tocurile și rochiile, tind să cred că sunt percepute ca cele mai feminine lucruri și avem impresia că doar femeile sunt cele care ar trebui să se afișeze în public purtându-le, fapt care, cel puțin mie, îmi ridică semne de întrebare și haideți să vă explic de ce. 

Istoria ne arată că rochiile, tocuri și diferite forme de machiaj nu doar că au fost purtate și de bărbați, dar că au fost inițial făcute pentru ei.

Tocurile

Pantofii cu toc au fost purtați pentru prima dată în secolul al X-lea ca o modalitate de a ajuta cavaleria persană să-și fixeze mai bine picioarele în scările de la șaua cailor și ca să le ofere stabilitate în timp ce își trăgeau cu arcul. De atunci, tocurile bărbaților au trecut prin semnificații culturale variate: simbolizau statut social înalt, putere militară, gustul rafinat în modă și înălțime „cool”. Tocurile moderne au fost aduse în Europa de către emisarii lui Abbas cel Mare la începutul secolului al XVII-lea. Bărbații îi purtau pentru a implica statutul lor de clasă superioară; numai cineva care nu trebuia să lucreze își putea permite, atât din punct de vedere financiar, cât și practic, să poarte astfel de pantofi extravaganți. 

Machiajul

Cea mai veche înregistrare istorică a machiajului datează de la vechii egipteni, primii care au purtat machiaj.Cărbunele era folosit pentru înegrirea genelor și a pleoapelor, creta era folosită pentru albirea tenului, iar roșul era purtat pe obraz și, NU avea gen. Bărbații care purtau tuș intens și fard de ochi colorat erau recunoscuți ca fiind bogați, de asemenea nu era neobișnuit ca un actor din anii 1930 să fie în Hollywood glam pe platouri și covoare roșii.

Rochiile

Doar odată cu evoluția croitoriei din secolul al XIV-lea, îmbrăcămintea bifurcată s-a asociat treptat cu bărbații și masculinitatea acestora. Anterior, atât bărbații, cât și femeile purtau haine și tunici drapate sau fără formă, de asemenea academicieni și călugării purtau rochii lungi. Nici măcar nu am de gând să mai intru în istoria scoțiană, a căror bărbați continuă încă să poarte kilturile foarte bine cunoscute.

Ajunge momentan cu lecția de istorie, cred că înțelegeți înspre ce dau.

Sănătatea mintală

Asociația Psihologilor din America spune că, atunci când vine vorba de boli mintale, sexele sunt diferite: femeile sunt mai susceptibile la a fi diagnosticate cu anxietate sau depresie, în timp ce bărbații tind spre abuzul de substanțe sau tulburări antisociale. Psihologul McHugh spune: „Știm că femeile sunt mai predispuse decât bărbații să aibă depresie, anxietate și tulburări legate de stres traumatic”. Este răspândit pe scară largă faptul că femeile fac față mai multor probleme de sănătate mintală decât bărbații și cred că din această cauză bărbaților le este frică să vorbească despre lucrurile cu care se luptă. I-am crescut pe bărbați să creadă că plânsul este feminin și te face slab, că are trebui să fie puternici “and grow some balls”. Știu, știu, sună foarte stereotipic, dar haide să fim sinceri câți dintre voi ați avut vreun prieten, băiat care să se deschidă despre problemele lui? Nu îi învinovățesc, sincer, pentru că au crescut cu impresia că nu ar trebui să facă asta și nu doar atât, dar sunt atât de mulți oameni, care pentru ceva motiv au impresia că sentimentele bărbaților nu sunt atât de valide, pe cât sunt cele ale femeilor.

Self care

Mai nou am înțeles că să te pensezi, să te epilezi sau să ai grijă de tenul tău ca bărbat e “gay”. Lucru ce mi se pare fascinant, le spunem fetelor că trebuie să facă toate aceste procese de îngrijire personală pentru că “nu e igienic să ai păr la subraț sau pe picioare” și “nu ar trebui să ai monosprânceană” și tot felul de fraze repetitive de genul. Dar în momentul în care un bărbat face lucrurile respective, deja nu mai e okk, la ei e igienic să aibă păr la subraț și pe picioare și nu are nimic dacă au monosprânceană. Talk about double standards.

Viol

Trecând la chestii un pic mai serioase, știați că în ultimii 20 de ani,  2-10% dintre acuzațiile de viol s-au dovedit a fi false, susține un studiu american din 2010. Problema uriașă aici este că acuzațiile de viol fals duc foarte rar la condamnări. Un articol din Quartz al lui Sandra Newman arată că cercetările efectuate de Ministerul de Interne Britanic arată că, la începutul anilor 2000, din cele 216 de cazuri clasificate drept acuzații false, doar șase au dus la arestare. 

Lupte de custodie

Sau știați că statisticile arată că femeilor li se acordă custodia copiilor în aproape 90% din toate cazurile. În timp ce o prejudecată împotriva bărbaților în cazurile de custodie a copilului a existat de zeci de ani, avocatul Emy Cordano explică faptul că, vrem nu vrem, cultura joacă un rol predominant în determinarea custodiei copilului. Dintr-o perspectivă culturală și istorică, femeile au fost întotdeauna considerate părinți superiori pe baza unei ipoteze discutabile că bebeluși nu ar putea supraviețui fără o mamă, deoarece bărbații nu pot alăpta copii. Asta pentru mine sună ca și chestia aia că femeile nu pot să lucreze pentru că trebuie să aibă grijă de copii, adică bărbații nu pot să aibă la fel de bine grijă de copii pentru că nu pot alăpta. Pe lângă faptul că nu doar pe asta se bazează îngrijirea unui copil, există evident și situațiile în care copilul nu mai este bebe și mamele tot sunt favorizate în ciuda faptului că argumentul de mai sus nu se mai poate aplica. 


Ce vreau să spun, împuternicim femeile să facă anumite lucruri “tipic bărbătești” dar când vine vorba de a inversa situația, condamnăm bărbații pentru că vor să facă lucruri “tipic feminine” . Nu încerc că susțin că am dat femeilor prea multă libertate de exprimare, ci dimpotrivă susțin că am luptat atât de mult ca să avem aceleași oportunități ca și ei și acum ne împotrivim dorințelor lor de a avea aceleași oportunități ca și noi, doar că în circumstanțe diferite. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s