Categorii
Articole

Istoria tumultoasă a scriitoarelor

text: Csereș Karina Nicoleta

ilustratie: Larisa Petcut

Dintotdeauna scrisul a reprezentat o exercitare a nevoii cognitive a omului de a cunoaște și în același timp de a lăsa precedenților săi o parte din cunoașterea sa acumulată de-a lungul vieții. În același timp scrisul este și o facilitate a comunicării libere dar și o modalitate indirectă (literatură) cât și directă (corespondența) de a trezi anumite trăiri, gânduri, stări, fiori.

Controversele și cenzura pusă asupra sexului/genului feminin au oprit totuși răspândirea scrierii feminine de-a lungul unei perioade îndelungate de timp. Singurii ce aveau dreptul să scrie erau bărbații deoarece erau considerați ființe intelectuale în pofida femeilor.

scrierea anonimă

Între anii 1660 și 1750 aproximativ 50% din operele publicate erau sub umbra anonimatului. Între 1750 și 1790 numărul publicațiilor anonime a crescut la 80%. Dacă unii autori nu își doreau a-și publica operele cu numele lor adevărat din motive de modestie, notorietate sau din frica criticilor pe care le va primi pentru textele scrise, pentru unii și anume femeile autoare, era o convenție. Pseudonimele erau singura modalitate prin care scriitoarele își puteau face cunoscute operele fără să intervină obstrucționarea. Rigiditatea etalată asupra autoarelor a declanșat un efect în lanț ce a dus la o majoritate a femeilor să scrie cu pseudonim masculin.  De la a doua jumătate a secolului 18 până la jumătatea secolului 19 s-a implementat și răspândit manifestul contra autoarelor deoarece scrierea unor ficțiuni , mai ales pentru bani, nu era “ceva ce ar trebui să facă o femeie”. Singurele femei ce puteau scrie și aveau acces la a citi erau femeile înstărite cărora nu li se cuvenea să facă altă muncă. Începând să scrie mai multe femei la sfârșitul secolului 18 s-a creat notația “By a Lady” ce avea să se afle pe prima pagină a cărții, arătând astfel sexul și clasa socială a autoarei.

Primul roman publicat de Jane Austen, “Sense and Sensibility” (1811) a apărut cu notația “By a Lady”. Al doilea, “Pride and Prejudice” (1813) a apărut cu notația ‘By the author of “Sense and Sensibility” ‘. Uitându-ne din perspectiva unor cititori în secolul 21 este foarte trist că Jane Austen nu și-a putut vedea niciodată numele pe paginile cărților sale. Recunoașterea cărților sale a fost făcută în Decembrie 1817 când fratele său, Harry a scris ‘Biographical Notice of the Author’ în care numele ei a fost dezvăluit întregii lumi. Austen nu a fost singura autoare ce și-a ținut identitatea secretă. Alte autoare contemporane acesteia ce au publicat romane anonim sunt Maria Edgeworth, Ann Radcliffe, Frances Burney și Mary Shelley.

“literatura nu poate fi ocupația unei femei”

Zece ani înainte de a fi publicată Jane Eyre (1847), Charlotte Bronte a corespondat o selecție a poemelor sale către laureatul Robert Southey pentru a primi o recenzie/opinie de la acesta. Răspunsul acestuia a fost departe de așteptările autoarei. Acesta a sfătuit-o pe Charlotte să iasă din lumea literaturii deoarece literatura nu poate și nu ar trebui să fie ocupația unei femei. 

preconcepții despre romanele scrise de femei

Mary Ann Evans mai bine cunoscută sub numele George Eliot a dat glas unor vocații similare. Eseul ei Silly Novels by Lady Novelists publicat anonim în Westminister Review în 1856 critică firele narative ridicole ale nuvelelor scrise de femei. ‘Romanele prostuțe ale romancierilor sunt un gen cu multe specii, determinate de calitatea particulară a prostiei care predomină în ele – spumoasă, prosică, pioasă sau pedantă. Dar este un amestec dintre toate acestea – o ordine compozită a fatuității feminine, care produce cea mai mare clasă de astfel de romane, pe care le vom distinge drept “specia minții și a cărții”.’

Istoria nu a fost una blândă și corectă cu scriitoarele și anumite preconcepții din păcate se pot observa și în mentalitatea de acum a oamenilor precum că romanele scrise de femei sunt menite să fie romantice. În finalul acestui articol îmi aștern dorința de schimbare a acestei repulsii cât și câteva scriitoare contemporane de poezie pe care le recomand din tot sufletul: Svetlana Cârstean, Cătălina Stanislav, Ruxandra Cesereanu, Emily Berry. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s