text: Antonia Ianc si Cezar Popescu

ilustratie: Cristina Rădoaica

E final de iunie, adică final de Pride Month, dar cred că deși suntem la final, nu ar trebui să lăsăm luna asta în spate. Lupta pentru drepturi egale nu se oprește niciodată, motiv pentru care azi am decis să scoatem în față impresiile și gândurile unor oameni din comunitatea LGBTQIA+, care ne-au povestit puțin din ceea ce trăiesc ei în fiecare zi. 

(Comunitatea LGBTQIA+ este, din păcate, în continuare rău văzută în România, motiv pentru care numele persoanelor cu care am discutat vor rămâne anonime. De asemenea, întrebările sunt adresate unor persoane diferite)

    1. Când ți-ai făcut primul come out?

• Final de clasa a 7-a, mamei mele.
• Primul come out prietenilor l-am făcut în aprilie 2019, crezând că sunt asexuală pentru că nu simțeam atracție față de nimeni.
• Primul come out l-am avut în contextul grupului meu de prieteni și pot spune că a fost unul dintre cele mai importante momente din viața mea, m-am simțit ca și cum în sfârșit am trecut peste orice fel de frică și am putut sa fiu mândră de sexualitatea mea.

      2. Ce înseamnă coming out-ul pentru tine?

• Înseamnă să am încredere în toată lumea care mă înconjoară și să mă simt atât de safe și lipsită de prejudecăți încât să pot fi deschisă cu faptul că sunt bi. Nu cred că datorez nimănui explicații, dar îmi doresc cândva să pot purta o conversație cu cineva random și când ar veni momentul să spun că sunt queer să o fac without second thoughts.
• Să mă simt destul de safe cu o persoană ca să pot să mă deschid în legătură cu sexualitatea mea.
• Ca mulți alții, mi se pare că ideea de a-ți anunța oficial orientarea sexuală sau identitatea de gen pune presiune inutilă asupra oamenilor și întărește noțiunea că straight este standardul, normalul. Pentru mine, coming out-ul a însemnat să le spun prima dată prietenilor mei despre sentimentele pe care le aveam pentru o fată, așa cum le-aș fi spus despre orice alt crush.
• Libertate, asumare, autonomie, dar și comunitate (conexiune).
• Eliberare,motivație.

    3. Care a fost momentul în care ai realizat că faci parte din comunitate?

• Momentul în care am realizat că fac parte a fost interesant, nu pot să numesc exact un eveniment, au fost mai multe, dar în momentul în care am simțit fluturi în stomac pentru o fată mi-a picat fisa.
• Nu cred că a fost neapărat un moment anume, știam asta încă de când eram mică, dar nu credeam că există o etichetă pentru asta sau că este natural și permis, dar odată cu trecerea timpului am realizat că degeaba fug și e momentul să stau față în față la o discuție cu sexualitatea mea. 

     4.  Ce reacție au avut cei din jur?

• Părinții mei au fost șocați și au reactionat urât, iar cei din jurul meu au fost indiferenți.
• Au fost cool with it, am spus doar persoanelor apropiate. M-am bucurat că nu au răspuns negativ.
• Ceilalți au avut reacții mixte, prietenii apropiați la care le-am spus au fost foarte supportive, însă părinții mei au fost dificili. La început au râs de idee, după o vreme îmi spuneau că e doar o fază, iar când au realizat că nu e o fază au fost foarte dezamăgiți. Totuși, cu timpul, au devenit mult mai susținători și acum sunt allies.
• Reacția celor din jur cărora am avut încredere să le zic a fost una foarte supportive, dar persoane care au aflat fără să vreau au început să mă batjocorească și la un moment dat să ne hărțuiască pe mine și pe iubita mea la timpul respectiv. 
• Mama didn’t take it well at all, era să ajung pe străzi, mi-a spus că se va îmbolnăvi de inima dacă nu mă voi schimba.
• Diferă evident de la persoană la persoană, eu cel puțin încă îmi aleg foarte atent cui ii menționez asta sau nu, dar reacția persoanelor din jurul meu a fost spre plăcuta mea surprindere una de suport și de acceptare, dar există și mici excepții unde s-a resimțit critica la maxim.

    5.  Cum te-a afectat reacția lor?

• M-a afectat mai mult decat credeam. Eram doar un copil care avea nevoie de susținere.
• Nu m-a afectat prea mult, m-am bucurat să mă simt susținută.
• Personal știam că nu va fi o fază, însă perioada în care au fost dezamăgiți a fost una dintre cele mai grele perioade pentru mine. Am simțit că sunt o persoană stricată și că ceva nu este în regulă cu mine, aș fi dat orice să fiu „normală”.

    6. Ce sfat ai da persoanelor care nu și-au făcut come out-ul?

• Nu te grăbi și fă-o într-un spațiu în care te simți 100% sigur, altfel mai bine nu.
• Fă-o doar dacă ești măcar 80% sigur că iese bine.
• Pentru oricine care nu și-a făcut coming out-ul recomand să se asigure că sunt într-un mediu sigur dacă doresc să îl facă, deoarece siguranța lor este mai presus de orice. De asemenea nu ai nevoie de „coming out party” ca să aparții comunității.
• Cel mai bun sfat pe care l-aș putea da ar fi să se asigure că sunt într-un grup de prieteni supportive sau să se alăture unuia (sunt multe grupuri LGBT pe Facebook).
• Niciodată nu o să vină momentul potrivit, fă-o când simți că vine natural și nu te gândi la repercusiuni, alea oricum se vor întâmpla. Reacțiile celor din jur nu sunt predictibile, prin urmare trebuie să-ți asumi și o reacție negativă.
• Să facă ceea ce simt, să își aibă come out-ul când consideră, there’s no pressure. Just be yourself.
• Un sfat pe care l-aș da persoanelor care nu și-au făcut încă come out-ul e sa aștepte momentul potrivit, să fie asumați și mândri de ce sexualitate sau gender au pentru că nu e nimic de care să ne fie rușine, avem tot dreptul să fim fericiți și să aibă grijă cui spun pentru că nici măcar în ziua de astăzi nu suntem în totală siguranță când vine vorba de acest subiect.

   7. Ce sfat ai da persoanelor aliate/părinților cu copii care fac parte din comunitate?

• Accept your people, at least tolerate them. Încercați să vă acceptați copiii și nu-i îndepărtați, ne doare enorm.
• Pentru oricine care cunoaște persoane din comunitate, susținerea voastră este extrem de apreciată, cu toții suntem oameni și dorim să fim tratați ca atare.
• Acceptarea vine în diferite feluri, trebuie să înveți să te accepți atât pe sine cât și pe cei din jur, nu contează cât de greu îți este, dacă-ți iubești copilul sau prietenul o să încerci să accepți chiar dacă nu-ți convine. Iubirea e oarbă, important e să nu fim mai orbi ca ea.

   8. Care este cea mai mare piedică întâlnită de tine ca persoană queer în România?

• Stigma și prejudecățile create de biserică și religie.
• Dificultatea de a te exprima în public de     frica discriminării și a violenței.      
• Incapabilitatea de a fi affectionate cu persoane de același sex, deși ca persoană de sex feminin e mai tolerat.
• Stigmatizarea comunității.
• Homofobia casual/cea acceptată în societate sub formă de glumă.
• Momentan, faptul că simt că trebuie să ascund asta față de părinții mei. Sunt genul de părinți care se așteaptă să mă căsătoresc și să am copii, fiindcă vor nepoți și așa e „normal”. Am impresia că nu m-ar lua în serios sau ar fi revoltați dacă le-aș spune, așa că gândul de a avea o relație queer mă sperie în această privință. 
• Reticența oamenilor de a asculta alte păreri, de a fi deschiși la situații și experiențe noi. O încăpățânare asupra tradiționalului, asupra “normalului” care de fapt nu e normal.
• Refuz de la fiecare bancă pt. credit ipotecar cu partenera mea pt un apartament împreună.

   9. Descrieți  journey-ul de descoperire  de sine

• Destul de lung întrucât mi-a fost greu să accept ideea că aș fi orice în afară de heterosexuală.
• Mi-am dat seama că sunt queer foarte devreme și am avut norocul să am un grup de prieteni de asemenea queer și părinți care să nu fie homofobi, astfel nu prea am avut o perioadă în care am fost closeted sau un conflict interior cu sexualitatea mea.
• Am avut norocul extraordinar de a face parte dintr un grup de oameni minunați, care și-au dat seama înaintea mea de orientarea lor sexuală. Aflându-mă într-un colectiv atât de frumos a fost doar o chestiune de timp până mi-am dat și eu la rândul meu seama că fac parte din comunitate.
• Incomplet, încă nu sunt în totalitate comodă cu sexualitatea mea și mai am multe de experimentat. 
• Pe scurt, niciodată nu am exclus posibilitatea să îmi placă și fetele, dar abia în liceu m-am „trezit”, prima dată crezând că e vorba doar de atracție fizică, iar mai apoi având și sentimente romantice pentru cineva. Pe parcurs am avut dubiile și grijile mele, gândindu-mă că poate sunt doar confuză și că nu voi fi luată în serios pentru că mi-a luat așa mult timp să-mi dau seama, timp în care toți prietenii mei știau că sunt straight.
• Interesant. Am realizat târziu că sunt queer (la 19 ani), dar de atunci mă simt liberă. Simțeam că ceva lipsește din relațiile heterosexuale pe care le-am avut, lipsea nivelul de conexiune pe care nu-l puteam avea decât cu o femeie. Asta m-a făcut și să mă simt completă, mai încrezătoare în a mă descoperi pe mine ca individ. Asumarea identității sexuale și de gen mi-a conferit un confort după care am tânjit multă vreme.

    10. Ce persoane te inspiră?

• Patti Smith, Stevie Nicks.
• Toate persoanele queer din țări precum România care au perseverat prin muncă în ciuda dificultăților pe care le impune societatea.
• Persoanele din jurul meu cărora nu le este frică să se afirme după bunul plac, fiind necondiționate de presiunile sociale. (exprimarea prin gesturi, înfățișare ș.a.m.d.). 
• RuPaul!!
• În special oamenii care provin din medii mai ostile față de comunitate, dar care nu se ascund și sunt ei înșiși.
• Personal, cele din domeniul psihologiei (fiind ramura pe care eu o studiez), în special the.holistic.psychologist care e o psiholoagă și scriitoare queer extraordinară. Găsesc o bucurie incredibilă în cultura drag-ului, așa că scena de drag și voguing au umplut o parte care a fost mult timp goală din mine. Mă inspiră să fiu eu, cu toată creativitatea exagerată și supradimensionată pe care o oferă publicului. Actorii și activiștii queer de asemenea îți oferă speranță pentru un viitor mai bun pentru noi.

   11. Ai mai vrea să ne spui ceva?

1. Aș vrea să pot duce un trai comod în țară, dar din păcate nu sunt foarte optimist în privința îmbunătățirii drepturilor pentru persoanele queer. Totuși continui să am un pic de speranță 🙂
2. Mă bucur tare că persoane din generația mea sunt atât de implicate în a face o schimbare. 
3. Îi îndemn pe tineri să aibă curaj pentru a fi ei!