Oricine mă cunoaște poate afirma cu maximă siguranță că sunt extrem de pasionată de muncă. Munca aceasta nu include doar activitatea de la facultate sau serviciul part-time. Mă refer mai degrabă la implicarea în tot felul de proiecte care mă inspiră, care îmi transmit ceva anume: “putem crea o schimbare împreună”. De când mă știu am fost așa. Însă nu întotdeauna am fost la fel de pasionată de feminism și “empowermentul” tinerelor. Bineînțeles, în teorie am avut mereu ideile pozitive de a ne susține reciproc, însă de la teorie la practică este un pas mare. Într-un fel, pasul acesta l-am făcut în subconștient. Vreau cu ocazia asta să-mi împărtășesc povestea cu voi: drumul meu de la ignoranță, la curiozitate, la activism, reprezentat în mare parte de proiectul Her Time România.

Crescând în societatea românească, o țară din Europa de Est, destul de recent ieșită din Comunism, am deprins anumite mentalități toxice cu care sunt sigură că și voi v-ați identificat la un moment dat în trecut. Sau poate încă le experimentați într-un mod internalizat, poate și eu. Faptul că eram fluierată pe stradă, spre exemplu, mă înfuria. Sau cunoașterea faptului că unele dintre femeile din viața mea au fost abuzate fizic sau verbal, de asemenea mă înfuria. Pe de altă parte, norma care pretinde că anumite domenii profesionale sunt dedicate bărbaților nu mă impresiona și nici nu o puneam la îndoială îndeajuns. Știrile care discutau de cele mai multe ori despre bărbații din politică erau și ele o normalitate. Acum…”haterii” ar putea spune că știrile prezentau și femei din domenii precum politică, sport, etc. Într-adevăr…but that is not the point. Amintirile multor tinere românce din copilărie includ figuri preponderent masculine în poziții de putere și pe ici pe colo femei de succes, care să nu fi fost sexualizate într-un mod grotesc. Mai trebuie să menționez că atunci cand o femeie celebră este sexualizată în media românească, dar apoi iese la iveală faptul că este implicată într-un caz de violență domestică spre exemplu…”și-o merită!” ? Aceeași ochi care îi venerează corpul și o dezbracă pe ecran pentru fanteziile proprii, o blamează atunci când este în pericol. Nu pot spune că mă încadram în această categorie extremă, dar normalizată. Dar nici nu punem la îndoială mentalitatea toxică și sexistă cu care am fost crescută în societatea românească îndeajuns.

 După 16 ani de locuit acasă, am avut oportunitatea fenomenală de a continua studiile liceale în China. Mediul internațional și multicultural experimentat în cei 2 ani m-a expus către o serie de ideologii diverse precum, you guessed it, feminismul. Nefiind în cunoștință de cauză, necercetând mesajul adevărat al feminismului și fiind în continuare influențată de gândirea toxica deprinsă în cei 16 ani…cuvântul pe care îl asociasem cu feminismul era “ipocrizie”. Mi-aș dori să vă spun motivul, însă nu îmi amintesc. De ce? Pentru că eram influențată de o multitudine de factori care mă orbiseră spre o atitudine falsă și nefondată asupra ideologiei. De fapt, chiar mă mândream că nu sunt feministă. Nu îmi cade bine să recunosc aceste lucruri, dar trebuie să fiu sinceră cu mine și cu voi. În timp ce încercam din răsputeri să mă îndepărtez de feminism, milioane de femei și bărbați se confruntau, printre multe altele, cu stigma societății îndreptată către supraviețuitoarele și supraviețuitorii abuzului sexual, violenței domestice, hărțuirii în relații. Ignoranța mea era un factor care perpetua lipsa feminismului din societate în ciuda luptei atâtor oameni, ONG-uri și campanii care militau și continuă să militeze pentru egalitate între sexe. Un concept aparent atât de simplu, dar de asemenea atât de complicat (despre care putem vorbi într-un alt articol).

În Shanghai alături de mama, 2017

Alături de o bună prietenă din liceu cu ocazia “Chinese Cultural Evening”, 2017

       Ușor ușor, m-am îndepărtat și de stigma asociată cu feminismului, însă rămăsese un substrat de ignoranță. Odată ajunsă la facultate în SUA, unde comunitatea din care fac parte este la un nivel și mai ridicat de deschidere, am încetat să judec feminismul printr-o lentilă a sexismului internalizat. A urmat o tranziție hotărâtă, dar subtilă spre curiozitate. În toamna anului 2018, urmărind-o pe Adriana Radu de la Sexul VS Barza, am “dat peste” un share din feed-ul ei. Postarea era despre o nouă inițiativă legislativă legată de hărțuirea stradală. Entuziasmul a fost instant. Nu puteam concepe că astfel de activitate politică ar avea loc în România. În fond, unul dintre motivele pentru care plecasem a fost mentalitatea toxică. Numele Oana Bîzgan legat de această inițiativă a apărut rapid în “search bar-ul” meu. Am distribuit materialele de promovare legate de legea respectivă, am citit articolele găsite pe subiect și i-am lăsat un mesaj Oanei. În primă instanță, am pus câteva întrebări despre cum funcționează această nouă lege. Răspunsul a fost primit rapid și la obiect. Am continuat să urmăresc activitatea deputatei independente Oana Bîzgan în următoarele luni. Trecând puțină vreme de la mesajul inițial, eram în căutare de o oportunitate de internship. Cu o picătură de curaj și mult interes, mi-am exprimat dorința de a lucra în echipa Oanei ca voluntară. În iarna anului 2020 am avut parte de experiența asta, însă vă povestesc puțin mai târziu fiindcă am omis câteva detalii din “timeline”.

Trăind “visul American” în Hollywood, 2019

       În cadrul facultății studiez Media, Comunicare și Chineză. Care este relevanța acestei informații? Vreau să vă povestesc puțin despre cum lucrez în domeniile acestea și care sunt valorile personale pe care doresc să le transmit. Activitatea mea media este concentrată în principal pe mediile vizuale și audio: podcasturi și videoclipuri scurte produse în cadrul cursurilor de la facultate. Podcast-ul pe care îl tot promovez de un an de zile fiindcă nu am avut ocazia să produc un altul se numește “Whose Choice is My Choice?”. Este vorba de o analiză personală, politică, religioasă și morală asupra avortului și a fost produs în primăvara lui 2019 ca proiect final pentru un curs. A durat ceva vreme să realizez despre ce îmi doresc să vorbesc, însă ceea ce m-a inspirat a fost că în perioada respectivă se dezbăteau diverse potențiale legi care ar fi limitat accesul femeilor din SUA spre avort. E un sentiment foarte neplăcut care creează teamă pentru femei, ba chiar instigă la violență atât la nivel macro cât și la nivel micro. Nu există femei care își doresc să treacă printr-o astfel de procedură traumatizantă, însă câteodată este singura opțiune, din păcate (dintr-o multitudine de motive care pot și probabil vor fi fi discutate într-un alt articol). Am reflectat asupra situației avortului în România în timpul Comunismului, am prezentat poveștile personale ale femeilor din jurul meu, am examinat situația din SUA și cum religia intervine într-un mod negativ sau pozitiv în discuție (despre asta poți descoperi mai multe ascultând podcastul care e disponibil pe Spotify). Al doilea proiect din lista “ceva se întâmplă, recunosc valoarea feminismului” a fost videoclipul “Lovely”, de asemenea proiect final pentru un alt curs. De data asta, am explorat situația abuzului sexual în era contemporană a României. Împlinind 30 ani de la căderea Comunismului, îmi doream speranță. Am descoperit, însă, opusul. Puteți viziona acest film scurt pe website-ul meu personal de tip portofoliu: aici.

     Experiența trăită alături de echipa Oanei Bîzgan a adus împreuna toată istoria mea într-un spațiu prietenos, safe, incluziv și “empowering”. O echipă formată din femei muncitoare, inteligente, unite și determinate să creeze o schimbare. Pentru prima oară am simțit că fac parte dintr-o comunitate care mă înțelege în totalitate. A fost o mare inspirație pentru Her Time România, un fel de “this is it” cuprins de sentimentul de confort și liniște resimțit. 

          Ei bine, acum sunteți la curent cu parcursul meu cu feminismul într-o oarecare măsură. Pentru a nu lungi și mai mult povestea mea, voi începe să vă spun pe scurt ce m-a determinat să creez comunitatea Her Time România. Dacă ar trebui sa restrâng într-un singur cuvânt, acela ar fi: “nevoie”. Povestea noastră poate fi cuprinsă în acest cuvânt. La fel cum multe dintre voi simt cu siguranță, nu am avut posibilitatea să încep proiectul acesta cu o sponsorizare semnificativă, ci mai mult cu o încurajare fermă din partea mentorilor din jurul meu. La început a fost ideea măreață: scheme și structuri complexe ale unui proiect pe care pur și simplu nu mi-l permiteam nici din punct de vedere financiar, nici al timpului. Și realist vorbind, strategia nu era tocmai potrivită pentru scopul final. Știam de la început că vreau să creez o comunitate de tinere lidere, pasionate de diferite domenii, determinate să aducă o schimbare și inspirate de unitate. Când am făcut un pas necesar înapoi, am reușit să aduc visul meu la realitate. Nu mă înțelegeți greșit, planul inițial rămâne, însă acum a devenit doar unul dintre scopurile Her Time România pe termen lung. 

O mândră feministă, purtând un tricou cu mesajul Her Time România, 2020

        Momentan, ne “rezumăm” la o comunitate fabuloasă de peste 6,000 membre prin rețelele noastre de socializare, la colaborări cu ONG-uri feministe românești și internaționale care ne-au primit inițiativa cu brațele deschise și ne-au susținut încă de la început, și la oportunitățile de dezvoltare și învățare pe care le creăm pentru voi zilnic. Unul dintre cele mai importante lucruri obținute din acest început de drum în proiectul Her Time este echipa formată. Suntem 30 tinere care lucrează împreună pentru alte tinere. Sentimentul de comunitate și înțelegere reciprocă a experiențelor personale întrece orice așteptare inițială. Shout Out to you, Her Time România’s team! Sunt tare mândră de noi și vă mulțumesc pentru tot.

      Ar mai fi atât de multe de spus, însă ne trebuie material pentru mai mult decât un articol. Așa că puteți să fiți sigure de faptul că veți auzi din nou de la mine. Povestea Her Time și povestea mea în activismul feminist abia a început. Am timpul necesar să cresc alături de voi și să vă admir crescând la rândul meu. Mă bucur că prin intermediul acesta am putut să vă povestesc câte ceva despre mine. Aștept să aud și poveștile voastre. Mă puteți găsi pe (aproape) orice rețea de socializare cunoscută căutându-mi numele – Andreea Coscai. Sunt întotdeauna dornică să aud poveștile altor tinere și să lucrăm împreună pentru o lume mai inclusivă și justă pentru toți. Much love.