text: Stefania Gheorghe

ilustratie: Ana-Maria Mihailidis

Așa cum am promis, am revenit cu o continuare a articolului despre primele două valuri de feminism. Continuăm discuția cu valul trei și ceea ce teoretic se numește „valul patru”. Deși aici discuția este mult mai controversată. Dar veți afla pe parcurs asta.

Revenind la evoluția cronologică a mișcării feministe, acum ne aflăm undeva prin anii ’90. La începutul lor chiar, fiind față în față cu mișcarea feministă a generației X.

Valul trei „a avut noroc” cu o parte din realizările valului doi și s-a construit foarte mult, cel puțin la început, în jurul acestuia. Acum există femei ce au posibilitatea de a avea studii superioare, ce ocupă locuri de muncă mai bune și au din ce în ce mai mult acces la educație și informație. Valul al treilea de feminism cuprindea deja femei din toate păturile societății și se bucura de extinderea în masă a informațiilor, realizată prin revoluția informațională de la final de secol, cuprinzând mult mai mult femeile de culoare, excluse din primele două valuri. Putem începe să discutăm și despre activiști din cadrul mișcării, cărți cu mesaje feministe și mișcări mult mai ample de reprezentare a femeii. A început pentru prima dată să se pună sub semnul întrebării, negru pe alb, diviziunea muncii în funcție de sex și au început să transmită mai departe tinerelor că sunt puternice, stăpâne pe ele și că pot ajunge să realizeze orice. Valul trei își propunea să rupă niște bariere de mult înrădăcinate, din păcate, în modul de viață al oamenilor.

Un lucru care mi-a plăcut mult legat de valul trei de feminism – și legat de asemenea, tot de ideea aceasta de rupere a unor bariere – a fost faptul că pentru prima dată femeile au început să pună la îndoială conceptele cu care au crescut și cu care au fost obișnuite. Și aici intervine o altă parte a poveștii. Mereu mi-a plăcut să spun că feminismul este piciorul de plecare al tuturor mișcărilor pentru minorități. La fel se întâmplă și în cazul de față. Pentru că mișcarea feministă a fost prima care a încercat să redefinească ideile despre gen, sexualitate, feminitate și masculinitate. Ce își propunea valul trei era să înlocuiască ideea de caracteristici strict feminine/masculine cu lucruri pe care oricine le poate face. Indiferent de gen. Din această perspectivă, înțelegem că fiecare persoană posedă întreaga gamă de trăsături ce au fost cândva asociate unui gen sau altuia.

Din pricina noutăților pe care le aduceau feministele valului trei, s-au lovit de etichete precum „sfidătoare” sau „mândre”(în sensul negativ al cuvântului), pentru că se considerau mai inteligente decât „legea firii”.

Valul trei de feminism punea în sfârșit punctul pe „i” și vorbea tare despre problemele de care se loveau femeile, în afara sferei profesionale, de această dată.

Au luat naștere „riot grrrl” – o subcultură punk cu influențe puternic feministe – sau faimoasa carte The Vagina Monologues, care vorbeau printr-un mod de-a dreptul artistic despre sexualitate, abuzuri sexuale, naștere, întreruperile de sarcină sau orgasmul. Poate pare greu de crezut acum, în 2022, dar în anii ’90 nu oricine avea curajul necesar să vorbească despre asta. Și nu cu doi prieteni, ci în fața a mii de oameni.

„#GirlPower” a luat naștere tot atunci, pe vremea când abia se descoperea Internetul și capacitatea lui uriașă de a aduce oamenii mai aproape. Acesta a reprezentat un mijloc mult mai rapid de comunicare al asociaților feministe, aducând cu sine un potențial mai mare ca niciodată de propagare a mesajului.

Cu cât mișcarea devenea mai vizibilă, era din ce în ce mai mare și parcă de neoprit, au început să apară și criticile la adresa ei. Multe scriitoare ale anilor 2000 se considerau a fi „postfeministe”, susținând că „noua mișcare” nu aduce nimic real, concret și palpabil. Cea mai mare parte a criticilor primite era centrată pe faptul că scopul mișcării a fost „uitat”, feminismul începând să se bazeze, așa cum vă spuneam mai devreme, pe susținerea tuturor minorităților, pe experiențele oamenilor, indiferent de clasă, etnie sau gen.

Am avut parte și de câteva abordări legislative, nu doar sociale. În timp ce valul doi de feminism a încercat să reglementeze legi, tot în ceea ce le privește pe femei, feministele din cel de-al treilea val, își îndreaptă atenția către făptași, nu către femeile care sunt victime. În loc să încerce să schimbe femeile pentru a nu fi abuzate sexual, ele cred că schimbarea trebuie să aibă loc în rândul celor care le abuzează, de exemplu.