text: Maria Petrea

ilustratie: Cristina Radoaica

Fiecare dintre noi are un vis. Visul meu este să fiu un exemplu pentru cei din jurul meu, pentru viitoarele generații, pentru familia și prietenii mei. În ziua de azi e dificil să fii fată, să fii tot timpul trasă în jos de sistemul misogin în care trăim, să te lupți pentru drepturile tale și să fii înconjurată de lipsă de securitate și nedreptăți.

Îmi doresc să mă trezesc într-o dimineață și să nu-mi mai fie frică să ies pe stradă, îmbrăcată cu o fustă scurtă și un top mai decoltat. Îmi doresc să nu fiu etichetată pentru felul în care îmi expun creativitatea. Îmi doresc să nu fiu considerată inferioară unui băiat și să nu mai fie normalizată hărțuirea verbală din partea unui partener. 

Fără a avea pretenția generalizării, majoritatea fetelor se întâlnesc cu astfel de situații misogine măcar o dată în viață. Situații care ne formează ca viitoare femei. Fie acceptăm situația, fie ne opunem acestor principii învechite. Her Time m-a făcut să mă simt ca și cum aparțin unei comunități, chiar și înainte de a deveni ambasadoare. Her Time mi-a arătat, de-a lungul anilor, ce înseamnă să fii femeie. De când am început să urmăresc această pagină, am devenit tot mai implicată în protejarea propriilor drepturi și în ideea de a-i învăța și pe oamenii din jurul meu ce înseamnă sa fii feminist/a și cât ne-ar ajuta comunitatea. 

Dar Her Time nu este doar despre feminism, ci și despre egalitatea de gen și comunitatea LGBTQIA+. Este despre problemele de care ne lovim în fiecare zi, noi sau prietenii noștri, care ne afectează, ne influențează, ne limitează creativitatea și modul de a crește. Aceste situații neplăcute provocate de oameni fără acces la educație , cu o mentalitate tradiționalistă , care nu sunt deschiși schimbării, ne limitează creșterea și dezvoltarea personală. Consider că cel mai important lucru pentru a putea face lumea mai bună este să fii tu mai bun, iar acest aspect ține mult de educație. De exemplu, provin dintr-o familie religioasă, care este homofobă. Dacă aș fi preluat educația primită de acasă, nu aș fi evoluat în niciun mod cu putință care să mă facă mândră de persoana care devin acum. Educația este un echilibru între ce ne învață părinții și ce învățăm noi. Un fel de “școala vieții”, aș putea spune. 

Astfel, îmi doresc să fie cat mai mult promovată egalitatea între genuri și să fie cât mai normalizate relațiile între persoanele din comunitatea LGBTQIA+ în societatea actuală.