...

În spatele ochilor lumii

ianuarie 12, 2022

Text: Andreea Decean

V-am obișnuit ca la aceste interviuri lunare să vă prezentăm mereu pe cineva deja “în lumina reflectoarelor”, anul acesta, însă, am decis să ne lărgim puțin aria și să vorbim și cu persoane mai aproape de noi.

Spre norocul meu, maică-mea reușește să dea destul de des peste persoane foarte interesante. Recent îmi povestea că o colegă de-a ei de servici are o fată, Andreea Voina, și sigur m-aș înțelege cu ea. Nu o să vă spun ce mi-a spus mama despre ea și m-a convins ca ar trebui să îi iau un interviu, ci o sa o las pe ea să va povesteasca.

Î: Andreea, pentru început, ca să te cunoască lumea un pic mai bine, ai putea să ne spui mai multe despre tine?

R: Sunt o persoană căreia îi plac oamenii. Sunt un om introspectiv, care reflectează constant asupra mesajelor și valorilor pe care le transmite în lume. Sunt cercetătoare și cadru didactic în cadrul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca) și doctor în științe politice, cu o teză comparativă despre reprezentarea și discursul femeilor politician în România și Statele Unite ale Americii. Am deja 7 ani de experiență de predare în universitate și abia acum încep să resimt ceea ce fac ca fiind vocație.

Î: Ce te-a determinat să urmezi o carieră orientată spre femei? Când s-a întâmplat click-ul când ai realizat că asta trebuie să faci?

R: Nu aș putea spune că pun bazele unei cariere orientate spre femei, ci am mai degrabă o viziune umanistă, îmi doresc să echipez studentele și studenții cu mindset-ul că pot deveni cine își doresc să fie, dacă își valorifică potențialul cu perseverență și disciplină. În momentele în care port „pălăria” de cercetătoare, îmi manifest într-adevăr interesul major de cercetare înspre teme de gen. Pasionată fiind dintotdeauna de Statele Unite ale Americii și de politica lor, am început să urmăresc dezbaterile publice despre istoria și mentalitatea lor privind femeile în sfera politică. Când am început să mă gândesc serios la doctorat, nu eram conștientă de potențialul uriaș al acestei teme, care a devenit pasiune, dar nici de rezistența cu care urma să mă confrunt. Experiența doctorală din Statele Unite a fost punctul de cotitură, am realizat că nu trebuie să mă justific sau disculp pentru faptul că sunt feministă și că, dacă continui pe traiectoria de predare, trebuie să mă asigur că discut cu studenții mei subiectele – de multe ori incomode – legate de discrepanțe de gen inerente societății. Sunt fericită că, mai ales în rândul ultimelor generații, am partenere și parteneri de dialog cu conștiință feministă și debordez de mândrie când le/ îi văd agenți ai celui de-al patru val feminist.   

Î: Am înțeles că ți-ai scris teza despre reprezentarea și discursul femeilor în politica contemporană, un studiu comparativ între România și Statele Unite ale Americii. Sunt foarte curioasă dacă ne poți face un mic rezumat și care a fost concluzia?

R: Poate părea o comparație himerică, dar instituțiile legislative ale celor două țări au cunoscut evoluții similare în ultimii 30 de ani, datorate, desigur, unor evenimente distincte. În România capacitarea și reprezentarea reală a femeilor din Parlament a început după 1990, odată cu primele alegeri libere, același trend fiind urmat și de femeile din Congresul SUA, catalizatorul acestei evoluții fiind episodul audierii Anitei Hill într-o comisie congresională exclusiv masculină, în contextul nominalizării la Curtea Supremă a lui Clarence Thomas, pe care Hill îl acuza de hărțuire sexuală – pentru a sublinia incompatibilitatea morală cu funcția propusă. Tratamentul insensibil acordat acesteia în cadrul audierii a motivat un număr fără precedent de femei să candideze pentru un fotoliu în Congres. De asemenea, e interesant că primele femei lider ale camerelor inferioare ale celor două legislative, respectiv Roberta Anastase și Nancy Pelosi, au fost nominalizate și au exercitat mandate cam în aceeași perioadă – Nancy Pelosi este și acum în fruntea Camerei Reprezentanților, în timp ce noi o avem acum pe Anca Dragu la Senat. 

Printre cele mai importante rezultate până la momentul finalizării lucrării se numără faptul că mandatele parlamentarelor din România sunt mult mai volatile decât ale celor din Statele Unite (doar 60% și-au finalizat mandatele, comparativ cu 90% în SUA), iar gradul de capacitare al acestora prin funcții de conducere ale comisiilor parlamentare este similar numeric, dar diferă fundamental în ce privește prestigiul și puterea acestora (România – domenii asociate majoritar zonelor de competență feminină, iar SUA – masculină). Eficiența legislativă medie a femeilor din Parlamentul României e mai mare decât a celor din SUA, însă acest lucru se datorează faptului că acestea din urmă inițiază de 10 ori mai multe proiecte de lege decât primele. În ce privește discursurile analizate, experiența feministă îndelungată a Statelor Unite influențează semnificativ asumarea acestei conștiințe: discursul politic românesc arată că sfera privată e incompatibilă cu viabilitatea politică.

Î: Ai ajuns și în America, cum ai reușit să pornești de la Cluj și să ajungi la o facultate în State?

R: Deși nu anticipam la momentul în care am aplicat pentru bursa Fulbright, a fost conjunctura perfectă pentru demersul meu de cercetare, urmând să plec în timpul campaniei electorale a lui Hillary Clinton. Mi-am propus să aplic fiind conștientă de șansele aproape nule de a primi bursa, competiția e acerbă, iar procesul de selecție foarte riguros, care durează mai bine de jumătate de an. Comisia a decis în favoarea mea, iar apoi am ales o universitate recomandată de mentorul meu de la UBB – University of Georgia a fost cea mai inspirată decizie a vieții mele și voi fi mereu profund recunoscătoare Comisiei Fulbright pentru încredere.

Î: Și trebuie să întreb, după experiența ta academică și aici în România și în State, la ce concluzie ai ajuns? Care sunt diferențele? Unde e mai bine?

R: Cred că sistemele și circumstanțele educaționale sunt complet diferite, în ce privește tema mea de cercetare. Resursele de acolo sunt infinit mai bogate, aveam un etaj întreg în biblioteca universității destinat doar studiilor de gen, mii de cărți pe tema femeilor în politică, acces la orice articol științific. Ce mi s-a părut extrem de valoros e faptul că te afli la un mail distanță de orice profesor sau cercetător și sunt foarte deschiși la a discuta, a te ajuta – iar mentorul meu mi-a facilitat niște interacțiuni profesionale la care nu aș fi îndrăznit să visez. Faptul că eram beneficiara unei burse prestigioase și experiența în sine a universității peste ocean mi-a dat multă încredere și am valorificat cât am putut absolut toate oportunitățile și resursele. Cu toate astea, întorcându-mă acasă, am realizat că mulți profesori de la facultatea noastră sunt la fel de deschiși, la fel de dornici să mentoreze – chiar dacă au posturi și săli de clasă mult mai încărcate decât cei din SUA -, sunt mereu implicați în fluxul internațional de cunoaștere și dedicați actului de predare. Având ambele perspective și raportându-mă strict la cele două universități, am certitudinea că un student care își dorește să performeze o poate face în ambele sisteme, cu deschidere, disciplină și perseverență.        

Î: Eu fiind o persoană care își dorește să plece în străinătate, ce te-a făcut să te întorci în țară?

R: E posibil ca visul meu american să fi fost atât de frumos pentru că avea o dată de expirare atașată. Cred că impactul pe care l-aș putea crea aici, în timp, prin educație, e mai valoros decât ce aș fi putut realiza acolo, unde sunt atâtea voci mult mai puternice. 

Î: Am observat că multe din lucrările tale se concentrează pe politică. Cum de-ai ajuns să te legi de subiectul acesta? Și, chiar, te-ai gândit vreodată să intri în domeniu?

R: Din pură întâmplare. Îmi plăcea să mă documentez despre curiozități privind comunicarea și președinții americani – au o istorie peculiară; legenda spune că un președinte din secolul al XIX-lea s-a încăpățânat să livreze cel mai lung discurs de învestire, într-o zi friguroasă, după care a făcut pneumonie și a decedat, la o lună după învestire. Apoi am început să studiez politica românească, fiind un context care îmi e mai familiar. Am făcut și voluntariat politic, am activat și într-un ONG pe tema educației politice, dar cred că postura care mi se potrivește cel mai bine e cea de observator, analist, consultant.

Î: Pentru persoanele care vor să se îndrepte spre acest domeniu, ce sfaturi ai avea?

R: Dacă ești femeie și vrei să-ți direcționezi expertiza înspre comunitate, găsește platforma politică cea mai similară valorilor tale, găsește aliați și fă pasul. Însă le-aș transmite și că au o responsabilitate primordială față de femeile din societate, care au interese și nevoie specifice și exclusive și care au nevoie de o voce care să le articuleze și să muncească pentru a produce schimbările de care e atât de multă nevoie – vezi studiile naționale privind violența de gen. 

Î: Așadar, ce urmează pentru tine? Știi întrebarea aia de la interviuri, unde te vezi peste 10 ani? =))

R: Mă aflu în plin proces de maturizare ca cercetătoare și formator. Sper să dezvolt cercetări cât mai utile și importante pentru comunitatea cunoașterii și să contribui la dezvoltarea cât mai multor conștiințe feministe. Dacă în 10 ani măcar 10 studente sau studenți îmi vor spune că ceva din ce le-am zis dincolo de cunoștințele transmise a rămas cu ele/ ei și le-a motivat în dezvoltarea personală sau profesională, o să mă consider împlinită.

To wear less glass slippers and break more glass ceilings

nu-mi aparține formularea, dar asta mi-aș dori să transmit.

Î: Comunitatea noastră e plină de tinere femei, multe de-abia ne îndreptăm spre facultate, ce sfaturi ai pentru noi și ca fostă studentă, dar și ca profesoară?

R: Să nu acceptați sau internalizați când cineva vă spune că nu puteți fi cumva sau face ceva pentru că sunteți femei. Fiți curioase, autentice și introspective, aflați ce vă pasionează și transformați asta în combustibil pentru a deveni cine și cum vă doriți.

Î: Nu ești o persoană publică în ceea ce privește lucrările tale și experiențele pe care le-ai putea împărtăși cu alți. Există un motiv pentru asta? Nu te-ai gândit niciodată să îți începi un blog spre exemplu?

R: Nu sunt o persoană publică by default, nici nu îmi doresc să fiu. Cunoașterea pe care o produc prin cercetare, în schimb, e publică, oricine o poate accesa. Mă interesează să fiu parte a comunității academice feministe, dar nu m-am gândit niciodată că aș putea avea o voce în online. 

Î: Așa pentru final, ce sfat ai avea pentru tinerele femei și pentru o Andreea Voina la 16 ani?

R: Să își urmeze ambițiile într-un mod non-apologetic și să se documenteze mai mult și mai profund despre femeile care au luptat ca noi să beneficiem de drepturile pe care le avem astăzi, pentru că niciun drept câștigat nu e ireversibil.

S-ar putea să-ți placă și …

Raport de activitate 2023

Raport de activitate 2023

Dragă comunitate, Lansată la începutul anului 2020 din dorința de a sprijini generațiile viitoare de femei, Her Time...

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ro_RORomână
Accelerator de serafinitBannerText_Accelerator de serafinit
Activează viteza mare a site-ului pentru a fi atractiv pentru oameni și motoarele de căutare.