text: Csereș Karina Nicoleta

ilustrație: Bianca Popescu

 

Fiecare a trecut printr-o perioadă de vindecare exterioară dar și interioară iar acest interviu este despre călătoria Alexei. Această călătoria a condus-o spre a-și pune multe întrebări legate de realitatea care o înconjoară dar și cea dinăuntrul e începând astfel să cunoască și recunoască anumite semnalmentei. Aici avem câteva secvențe din experiența ei și răspunsurile pe care le-a primit de-a lungul timpului.

K:     Cum ai descoperit yoga și spiritualitatea?

A: Am crescut într-un mediu destul de violent și hectic, în care oamenii cei mai apropiați au văzut în mine un remediu pentru anumite slăbiciuni, așa că de când mă știu am încercat să fac de toate și să excelez în tot ce fac.A funcționat o perioadă însă având o mentalitate de perfecționist, nu vrei, nu poți da greș; iar când dai greș prima oară, nu știi cum să gestionezi situația. M-am găsit într-un punct în care în exterior, oamenii vedeau rezultatele materiale, dar eu nu-mi știam scopul și asociam așteptările cu ce trebuie să demonstrez eu pentru a îmi fi validat potențialul. Ironic cum potențialul este o energie interioară și totuși așteptăm validare externă a lui pentru a ne simți bine cu noi înșine. Întâi a fost yoga, pe care am început să o practic de câteva ori pe săptămână pentru că mă ajuta să-mi folosesc flexibilitatea pentru a ieși din stările de stres și mă ajuta cu durerile musculare. Spiritualitatea a apărut mai apoi, cu frustrarea că noi creștinii suntem botezați fără să știm nimic despre religie, de fapt. Atunci am zis că vreau să descopăr care este sistemul de gândire și credințe cu care mă conectez cu adevărat, iar pentru asta trebuia să mă cunosc pe mine.

K:      Cu ce crezi că te-au ajutat acestea două?

A:  M-au învățat să reacționez. M-au învățat să fiu mai conștientă de sine și să-mi găsesc răspunsurile din interior, să îmi asum răspunderile în relațiile cu oamenii și să ascult mai mult, cât și să mă detașez pentru a fi mai puțin reactivă. Cred că fiecare are bucăți de trecut de care nu este mândru – în cazul meu, sunt unele episoade în care deveneam agresivă în mod necontrolat și inconștient. S-a întâmplat doar de vreo două ori – dar când se întâmplă și realizezi că nu ești în deplin control asupra corpului tău, e o realitate care te lovește și îți spune că ai nevoie de  un GPS pentru ariile în care trebuie să evoluezi.

K:     Ce efecte a avut meditația asupra ta? Care a fost cel mai interesant moment al tău din meditație?

A:   În mare, m-a ajutat să controlez efectele energiilor exterioare asupra spiritului și corpului meu. Cel mai interesant? Ca să ofer un context: nu am avut o relație bună cu tatăl meu. Jumătate dintre noi probabil avem o relație tensionată cu părinții noștri și fiecare își știe motivele și încearcă din răsputeri să construiască poduri de legătură sau le ignoră și incinerează orice amintire. În situația actuală, vorbim de cazul unui alcoolic cu o dragoste paternă pe care nu a știut să o controleze sau manifeste – am fost umilită în public, fie că a fost la spectacolele mele, la școală sau la grădiniță; ajunsesem la un punct la care ne denigram reciproc, ceea ce pentru el era palpitant pentru că vedea în asta cum mi se conturează caracterul și mă motiva să fiu mai mult decât o “pierzătoare într-o lume de supraviețuitor”i. Eram certați când a murit și nu am reușit niciodată să ajungem la un punct comun, dar știam că trebuie să trec peste pentru că era o frustrare bolnavă asupra unui om căruia nu îi puteam purta pică, dar de la care nu mai puteam obține răspunsuri. M-am găsind plângând în timpul meditației când am realizat că pe mine nu mă puteam ierta de fapt, pentru ca am eșuat în a fi cea mai bună versiune a mea ca fiică. De atunci am învățat să diferențiez persoana în sine de persoana în relație cu mine și să accept că cineva poate fi o persoană cu un suflet sclipitor, dar să nu știe cum să-ți fie părinte sau mentor.

K:       Spre ce cultură te îndrepți/prezinți un interes?

A: Dacă vorbim de sistem de credințe religioase, cred că mă regăsesc cel mai mult în Budism. Cred că prezența fizică este efemeră, dar sufletul este etern și trece prin mai multe etape de evoluție până descoperă adevărul absolut. Cred în Karma și Dharma ca principii generale de viață și observ că devin din ce în ce mai cunoscute și în alte religii, nu doar în Hinduism și Budism.  Bănuiesc că oamenii speră la un viitor plin de oportunități și pozitivitate și văd Karma ca o garanție nescrisă că faptelor bune se vor întoarce. În esență nu sunt doar acțiunile care sunt materializate, ci și intențiile, motiv pentru care trebuie să învățăm să canalizăm energia și sentimentele dincolo de atașamentul de lumea fizică.

K: Un sfat celor ce sunt la început de drum în spiritualitate și yoga?

A: Începe cu introspecție și încearcă să fii prezent în viața ta de zi cu zi, nu doar să fii participant pasiv. De multe ori trăim în trecut sau în viitor, pentru că să dai ochii cu prezentul este o provocare prea mare. Spiritualitatea are multe lentile și este important să găsești metoda sau principiile potrivite care să te ajute pe tine să te descoperi atât în relația cu tine când ești singur, cât și în relația cu tine când ești cu alții. Scufundă-te adânc în minte, vezi ce amintiri sunt legate de ce părți ale sufletului și renunță la ceea ce nu îți mai este de folos. S-ar putea să-ți pierzi concentrarea la început, dar lucrurile necesită repetiție și conștientizarea că aluneci spre vechile obiceiuri este însuși un calibrator. Tuturor ne place să ne vizualizăm devenirea superioară ființei noastre actuale, așa că setează-ți intențiile și fii conștient de lungimea traseului pe care trebuie să îl parcurgi.  La finalul zilei, fiecare experiență este o oportunitate de a te modela.