text: Irina Voiculescu
ilustratie: Raluca Cozmi
„Dacă ne putem detașa de ceea ce cred ceilalți și dacă ne putem asuma povestea noastră personală, noi căpătăm acces la prețuirea de sine” („Darurile imperfecțiunii” – Brené Brown)
A trecut o perioadă de când nu am mai scris ceva care să nu aibă vreo legătură cu școala. Credeam că această tematică o să fie ușor de abordat, apoi am realizat că nu este chiar așa de simplu cum pare să dezvolți un subiect fără să te bazezi pe research, ci doar pe experiența personală, unul atât de comun și, totodată, atât de complex.
Aflându-ne la început (oarecum) de primăvară, o perioadă cu iubire, o perioadă de veselie și renaștere, este foarte ușor să uiți de tine, să uiți să te îngrijești și de nevoile tale, să uiți să-ți acorzi și momente în care să respiri, apoi să te asiguri că totul este în regulă în sufletul tău. Și ce înseamnă, până la urmă, ca totul să fie în regulă în sufletul tău? Nu sunt bucuriile de o clipă suficiente? Eu cred că nu; cred că aceasta este, de fapt, definiția iubirii de sine: să ai puterea să te asiguri tu pe tine că ești bine și să fii împăcat cu propria persoană chiar și atunci când clipa aceea de fericire a trecut.
Știu că este mult mai ușor de zis decât de făcut, pentru că, perfecționistă fiind, nu reușesc mereu să mă ridic la propriile așteptări. Tocmai de aceea, acest articol nu prezintă top 10 activități de făcut ca să îți întărești stima de sine, pentru că le-am mai auzit cu toții măcar o dată: fă ceva ce te pasionează, cumpără-ți flori, ieși în natură, skincare şi self care, scrie într-un jurnal, învață să te bucuri de propria companie, citește, ieși din zona de confort și lista poate continua. Nu pot spune că nu sunt eficiente, dar, pe termen lung, este nevoie de mai mult decât atât.
Revenind la citatul din început, l-am ales pentru că, deși nu sunt tocmai o mare admiratoare a cărților de dezvoltare personală, a rezonat cel mai tare cu mine și mi se pare un reper care merită luat în seamă. Nu este un secret pentru nimeni că aproape întreaga noastră viață se învârte în jurul părerilor celorlalți, în jurul dorinței de a ne integra, de a ne face plăcuți. În încercarea de a anticipa posibilele critici ale celor din jur, din nevoia de apărare, ajungem deseori să devenim cei mai mari critici ai noștri. Din ce am observat la mine însămi, critica constructivă rămâne sfântă. Iubirea de sine vine din efortul de a-ți conștientiza greșelile cu gândul de a învăța ceva din ele, nu pentru a te pune la pământ.
Și totuși de ce este așa de greu? Pentru că nimeni nu vrea să acceseze și să analizeze părțile mai puțin fericite din viață, eșecul, alegerile „greșite”. Foarte des ne este frică de ele pentru că ne este frică de durerea cu care vin la pachet, pentru că vrem să ne rămână proaspăt în minte o imagine pozitivă a noastră. Nu spun asta în calitate de cunoscător în domeniul psihologiei, ci în calitate de observator. Eu, spre exemplu, nu mă aveam prea tare la suflet atunci când emotivitatea m-a oprit din a obține ceva ce îmi doream, nici în zilele în care sentimentul de anxietate mă apăsa ore întregi, nici atunci când aveam mult de învățat și de lucrat, dar nu reușeam deloc să mă concentrez și nici când deveneam irascibilă cu cei din jur. Mă apreciez, însă, acum, pentru că mi-am dat voie să expun public această autoanaliză. Drumul către iubirea de sine începe prin a vedea și părțile bune, dar și pe cele mai puțin bune și prin a le accepta ca făcând parte din tine; toate sunt experiențe și trăiri care contribuie, conștient sau nu, la dezvoltarea ta ca persoană și cred că și asta face parte din complexitatea vieții.
Acest articol trebuia să se numească „Cum am învățat să mă iubesc?”, dar aș minți să spun că am aflat secretul iubirii necontenite de sine și o să-l dezvălui aici. Așa cum, de-a lungul vieții, nu ne oprim niciodată din învățat, același principiu se aplică și în acest caz. Este normal să eșuăm uneori în a ne accepta așa cum suntem, apoi să învățăm, să greșim iar și să mai învățăm un pic. Este nevoie doar de voință, răbdare și perseverență. Iar dacă acestea trei sunt posibile atunci când vrem să trecem cu bine peste un examen, să avansăm în carieră sau să atingem orice țel de viitor pe care ni l-am propus, nu văd de ce nu ar fi și când miza este sănătatea mintală și o stimă de sine ridicată.
Vă invit, deci, să vă întrebați de ce vă iubiți. Chiar dacă răspunsul la această întrebare poate fi, în acest moment, greu de găsit, doar încercarea de a-l formula poate fi un mod prin care să vă arătați vouă înșivă că vă pasă (e chiar terapeutic).
O să începem noi:
„Mă iubesc pentru că am avut curajul să cer ajutorul atunci când am avut nevoie, pentru că sunt sensibilă și, în același timp, puternică atunci când situația o cere, pentru că îmi dau voie să mă și relaxez, pentru că îmi cunosc limitele, pentru că dau tot ce pot pentru a obține ceea ce îmi doresc și pentru felul în care mă entuziasmez chiar și din cele mai mărunte lucruri.”
„Pentru că mereu am fost sinceră cu mine și mi-am urmat intuiția în situații dificile. Timpul mi-a dovedit că a nu te minți pe tine este cel mai mare serviciu pe care ți-l poți face.”
„Pentru că în fiecare moment în care pare că îmi pierd speranța si mi-am atins limita, mă ridic încă o data și continui. Îmi iubesc puterea de a fi vulnerabilă și de a îmi înfrunta sentimentele, ca apoi să ies și mai tare din acel moment.”
„Pentru că sunt o persoană puternică , care indiferent de situație a reușit să se ridice și să treacă peste. Iubesc că sunt o persoană ambițioasa și am curajul să îmi exprim părerile și viziunea.”
„Pentru că sunt puternică. Sunt un om frumos și sunt mândră de mine.”
„Aşa cum zicea o piesă celebră la început de anii 2000 “Dacă nu eu, atunci cine?”. Mă iubesc pentru că doar eu o pot face într-o măsură completă şi sinceră; pentru că doar iubirea de sine e necondiţionată şi pentru că e cel mai frumos cadou pe care mi-l pot oferi mie însămi.”
„Pentru că sunt. Cred cu tărie că, indiferent câţi oameni întâlnim şi cât de multe experimentăm în această viaţă, singura constantă este faptul că ne avem pe noi înşine.”
„Pentru că eu mă cunosc cel mai bine – știu cum să-mi alin lacrimile şi cum să mă fac să zâmbesc, ştiu ce am nevoie să aud ca să pot învinge orice provocare şi ştiu ce trebuie să fac pentru a mă simţi iubită.”
„Pentru că am dat mereu 100% pentru mine şi pentru că ştiu că voi continua să investesc tot ce am pentru a mă dezvolta şi a-mi atinge visurile.”
0 Comentarii